Frustrarea! sau Oare pot fi eu ALTFEL?

Într-un post mai vechi făceam o Declaraţie de independenţă! la finalul căreia răspundeam cu EU la întrebarea Ce poate fi ALTFEL?

Cu toate acestea mai am câteva dileme dintre care următoarea:

M-am săturat să nu fac nimic, dar nu îmi place să greşesc… nu pentru că sunt obsedată cu perfecţiunea, dar nu îmi place să îi încurc pe alţii sau să greşesc în numele altora!

Tot ce vreau e să fac ceva cum trebuie (make a difference si alte clişsee de genul), dar singură nu ştiu şi nu am cum, iar dacă lucrez în numele unui grup mă simt frustrată atunci când greşesc.

Ar trebui să mă dau bătuta sau să găsesc soluţii... nu ştiu ce să fac.

Variante:

N-am nici cea mai vagă idee… pentru că nu vreau să stau degeaba, nu vreau să lucrez singură şi nu ştiu să mă „joc” cu altii...

Cea mai simplă varaintă ar fi să devin iar o umbră în vânt şi să fac nimic, ducând la perfecţiune submediocritatea mea nativă.

Sau pot să trec peste faptul că mai fac greşeli, să nu las frustrarea să mă oprească atunci cand trebuie să repar greşelile şi să nu mă mai intereseze atât de mult k le-am încurcat treburile altora.

Deoarece nu prea cred că sunt în stare să nu greşesc (basically I think I am stupid!) nu pun la socoteala varianta de a face lucrurile bine, caz în care nu aş avea aceasta dilema.

Hei, măcar pe final pot să fiu un pic optimistă: să consider micile greşeli drept oportunităţi de a face lucrurile mai bine (yah right... de parcă mai poţi raţiona coerent când esti frustrat).

Fotografiile sunt de aici si aici

Hai sa invatam ALTFEL!

Educația nonformală te ajută să te ajuți și te învață să te cunoști mai bine! De la antreprenoriat la angajabilitate, de la limbajul trupului la vânzări directe, de la dezvoltare spirituală până la un cont baban toate se bazează pe dezvoltarea personală. Folosind jocuri, NLP, improvizație, psihologie, alpinism, tai chi etc îți dezvolți abilități, îți îmbunătățești încrederea în tine, sau înveți să lucrezi cu alții.

Educația nonformala este un termen puțin înteles și destul de greu de explicat. Poate fi orice activitate atât timp cât este facută cu scopul învățării unui anumit lucru.

Educatia formala cuprinde doar câteva activități: prelegerile, studiul bibliografiilor etc., pe scurt foarte multe informații pe care de multe ori nu apucăm să le punem în practică, și nici măcar nu știm le ce ne folosesc (cu excepția notei de trecere la examene).

Cu toate acestea și educația formala are câteva elemente de educație nonformală, însă prea puține din punctul meu de vedere.

Diferența esențială între formal și nonformal este faptul că cea din urma te învață practic, iar prima îți da informațiile necesare pentru practică. 

Tu ce parere ai despre Educatia Nonformala? Vrei sa vezi pe pielea ta cu ce se mananca?

Studenti anti Universitate??

Eu sunt optimista de obicei... dar am citit o poveste interesanta despre prezentarea dizertatiei la una din universitatile mari din capitala. 
Povestea face nota discordanta cu un alt post al meu: Practica...


Dat fiind faptul ca nu am acordul persoanelor in cauza voi da cateva extracte din ceea ce au scris fara a mentiona nume... 

Poza este de aici

" Am tot asteptat sa vad si eu ce aveti fiecare de spus despre modul in care s-a desfasurat acest examen si cum ati fost tratati.

    Eu una, recunosc cinstit ca sunt extrem de dezamagita de tot. Nu-mi pot scoate din suflet sentimentul de neimplinire si de neputinta. Simt ca nu am dat EU acest examen ci ca mi s-a prezentat MIE PROPRIA MEA LUCRARE. 

    Am fost pusi la zid de o gasca de fosti comunisti care simt odata in an ca detin puterea si atunci actioneaza ca niste vampiri: iti iau tot suflul ca nu cumva sa ai vreo sansa sau sa revii a doua oara in fata lor.

  S-a urlat la noi,  s-aurlat la coordonatorii nostri si s-a incercat intimidarea noastra. Am fost facuti prosti si inculti, intr-un mod academic evident! Ca sa nu mai vorbesc de aspectele legale ale unei examinari : minim 2 studenti in sala, negarea semnaturilor, nerecunoasterea lucrarilor semnate, ETC. 

    Mie mi s-a corectat inclusiv titlul lucrarii. Nu era corect, dom'le!!! Nu se spune 'Lucrare de dizertatie', se spune 'Dizertatie' . Ptiu la dracu! Am mai consumat si tusul degeaba!        Mi s-a spus in fata ca sunt o agramata pentru ca nu stiu a vorbi corect romaneste. Intr-adevar, stimabililor, am scos o chifla de emotie. 

    Mi s-au pus intrebari la care nu mi s-a dat dreptul sa raspund, am fost redusa efectiv la tacere. Am fost apelata cu 'Ia uitati-va si la asta, habar nu are!' "

"De ce mi se pare mizerabil ce mi s-a intamplat: Apropo de bun simt, ar fi trebuit sa fiu lasat sa sustin o prezentare cu adevarat. La un moment dat i-am spus cucoanei ca as putea sa povestesc multe despre ce am scris, dar sa imi spuna ea ce anume din lucrare i-a atras atentia ca sa dezvolt pe acel subiect. atunci a izbucnit ca de ce imi permit eu asa ceva, ca nu se intreaba asa. Mi-a fost puse intrebari total stupide. De ex : 'da...dar mktul direct nu e ceva nou, de ce ai scris depre asta?', la care dupa un moment de blocaj, i-am raspuns: 'dna, ce m-ati intrebat e ca si cum eu v-as povesti ca am mancat doua mere si aveau un gust ff bun, dulce si imi ungeau papilele gustative, iar dvs imi raspundeti ca merele sunt verzi, si verdele nu e o culoare noua'. wtf. Pe romaneste, de cand trebuie sa scriem despre ceva nou in lucrarea de disertatie si mai ales cand e vorba de activitatea firmei mele despre care am scris....deci cum poti sa pui intrebari asa stupide, cand eu scriu despre ceva ce funi ctioneza in prezent? Ma simt jignit si furat pentru ca in toti acesti ani de master, pt k cucoana a mancat paine dimineata din banii mei, prin impozitele pe care le-am platit statului, si din impozitele pe care cei pe care i-am angajat le-au platit la randul lor (de fapt tot din banii mei  pt k la un salariu de 6 mil trebuia sa scot din buzunar 12mil pt k entitati bugetare sa aiba ce manca) In concluzie daca eu scriu o lucrare de disertatie despre cum am lansat o firma pe piata si cum am avut succes pentru ca am construit un brand si nu doar am vandut produse."

In final doresc sa spun ca experienta mea de la facultate pana acum a fost, si inca este, foarte buna (cred ca totul depinde si de punctul de vedere) insa vreau sa las fiecare sa isi formeze propria opinie despre acest caz.


 O poveste 'similara' se gasesta si pe acest blog.


Si va propun sa gandim in pasi de dans:

AXMIX 3

Astazi trec de la

la

si 

pentru a ma calma cu 

Multumesc pentru selectii.

Bucarest au sauvage

De multe ori am auzit "povestiri din copilarie" cu drumuri nebatute, cu aventuri pe sinele de tren: animtiri pe care eu nu le puteam impartasi... nu le-am trait atunci.

poza de aici

Aventurile mele insa au inceput abia acum... si am pornit pe dumuri nebatute (la propriu) printre boscheti si buruieni prin Bucurestiul meu natal... Uneori am pe cineva alaturi, adun turisti in propriul lor oras si ii duc orbeste prin locuri nestiute... si alteori ma plimb eu pe stradute "au sauvage", uitate de lume, in care raman uimita de frumusetea naturii in orice situatie.

Poate ca nu ar trebui sa existe asemena locuri intr-o capitala ce se vrea occidentala, DAR eu nu cred ca as rezista intre cutiile de tinichea fara astfel de iesiri... Un pic de ALTFEL in fiecare zi...

Chiar astazi am infruntat primejdiile unei promenade pe sinele de tren... si m-am distrat! Data viitoare haideti si voi...

poza de aici