Frustrarea! sau Oare pot fi eu ALTFEL?

Într-un post mai vechi făceam o Declaraţie de independenţă! la finalul căreia răspundeam cu EU la întrebarea Ce poate fi ALTFEL?

Cu toate acestea mai am câteva dileme dintre care următoarea:

M-am săturat să nu fac nimic, dar nu îmi place să greşesc… nu pentru că sunt obsedată cu perfecţiunea, dar nu îmi place să îi încurc pe alţii sau să greşesc în numele altora!

Tot ce vreau e să fac ceva cum trebuie (make a difference si alte clişsee de genul), dar singură nu ştiu şi nu am cum, iar dacă lucrez în numele unui grup mă simt frustrată atunci când greşesc.

Ar trebui să mă dau bătuta sau să găsesc soluţii... nu ştiu ce să fac.

Variante:

N-am nici cea mai vagă idee… pentru că nu vreau să stau degeaba, nu vreau să lucrez singură şi nu ştiu să mă „joc” cu altii...

Cea mai simplă varaintă ar fi să devin iar o umbră în vânt şi să fac nimic, ducând la perfecţiune submediocritatea mea nativă.

Sau pot să trec peste faptul că mai fac greşeli, să nu las frustrarea să mă oprească atunci cand trebuie să repar greşelile şi să nu mă mai intereseze atât de mult k le-am încurcat treburile altora.

Deoarece nu prea cred că sunt în stare să nu greşesc (basically I think I am stupid!) nu pun la socoteala varianta de a face lucrurile bine, caz în care nu aş avea aceasta dilema.

Hei, măcar pe final pot să fiu un pic optimistă: să consider micile greşeli drept oportunităţi de a face lucrurile mai bine (yah right... de parcă mai poţi raţiona coerent când esti frustrat).

Fotografiile sunt de aici si aici