Intre timp... @LEAP

...totul merge de la sine atunci cand faci ceva ce iti place... Am redescoperit acest adevar dupa ZENF, cand am inceput pregatirile pentru LEAP Smart Christmas.

Impreuna cu fetele din echipa LSC, am reusit ce ne-am propus:

O seara Folk, in care ne-au incantat Dan Vasilescu de la Trupa Acum, Stafania Manoliu si Adela Titescu, colorata de momente interesante asa cum a fost piesa de teatru forum a celor de la ART Fusion.  Toate acestea au avut loc Joi, 15.12.2011 in Joy Pub.

Dupa ce am sarbatorit "Smart" rezultatele din ultimul an, privim spre 2012 cu forte innoite si plini de idei.

Zilele Educatiei Nonformale sau ce formeaza o echipa?

Educatia nonformala, angajabilitatea, antreprenoriatul, voluntariatul, diversitatea culturala si multe alte teme au fost discutate la sesiunile ZENf2011! Dar pe langa workshpuri, expozitii si surprize pentru participanti, ZENf este in primul rand o echipa.

Acei oameni care au alergat de la o locatie la cealalta in Bucuresti, care au dat telefoane, au trimis mailuri, nu au dormit, au calatorit cu trenul noptile pentru a fi totul acolo unde trebuie si atunci cand trebuie. De la cei care au ramas in Bucuresti si au ajutat online si prin telefoane, la cei care inca nu au ajuns acasa, toti si-au indeplinit taskurile, s-au ajutat la nevoie si au folosit principiile nonformale pe care le-au promovat prin ZENf.

Acesta echipa este una multicolora. Sunt oameni diferiti, care uneori au chiar valori si interese diferite, dar care reusesc sa lucreze impreuna pentru un tel comun: Zilele Educatiei Nonformale

Acest proiect s-a incheiat saptamana trecuta dupa multe "sarituri" prin tara. Totul a inceput in Bucuresti, 18-22 octombrie, apoi a pornit prin tara cu popas in Cluj 1-4 noiembrie, Timisoara 8-11 noiembrie si Iasi 15-18 noiembrie.

Pentru a vedea parerea mea despre educatie nonformala cititi Hai sa invatam altfel.

Frustrarea! sau Oare pot fi eu ALTFEL?

Într-un post mai vechi făceam o Declaraţie de independenţă! la finalul căreia răspundeam cu EU la întrebarea Ce poate fi ALTFEL?

Cu toate acestea mai am câteva dileme dintre care următoarea:

M-am săturat să nu fac nimic, dar nu îmi place să greşesc… nu pentru că sunt obsedată cu perfecţiunea, dar nu îmi place să îi încurc pe alţii sau să greşesc în numele altora!

Tot ce vreau e să fac ceva cum trebuie (make a difference si alte clişsee de genul), dar singură nu ştiu şi nu am cum, iar dacă lucrez în numele unui grup mă simt frustrată atunci când greşesc.

Ar trebui să mă dau bătuta sau să găsesc soluţii... nu ştiu ce să fac.

Variante:

N-am nici cea mai vagă idee… pentru că nu vreau să stau degeaba, nu vreau să lucrez singură şi nu ştiu să mă „joc” cu altii...

Cea mai simplă varaintă ar fi să devin iar o umbră în vânt şi să fac nimic, ducând la perfecţiune submediocritatea mea nativă.

Sau pot să trec peste faptul că mai fac greşeli, să nu las frustrarea să mă oprească atunci cand trebuie să repar greşelile şi să nu mă mai intereseze atât de mult k le-am încurcat treburile altora.

Deoarece nu prea cred că sunt în stare să nu greşesc (basically I think I am stupid!) nu pun la socoteala varianta de a face lucrurile bine, caz în care nu aş avea aceasta dilema.

Hei, măcar pe final pot să fiu un pic optimistă: să consider micile greşeli drept oportunităţi de a face lucrurile mai bine (yah right... de parcă mai poţi raţiona coerent când esti frustrat).

Fotografiile sunt de aici si aici

Hai sa invatam ALTFEL!

Educația nonformală te ajută să te ajuți și te învață să te cunoști mai bine! De la antreprenoriat la angajabilitate, de la limbajul trupului la vânzări directe, de la dezvoltare spirituală până la un cont baban toate se bazează pe dezvoltarea personală. Folosind jocuri, NLP, improvizație, psihologie, alpinism, tai chi etc îți dezvolți abilități, îți îmbunătățești încrederea în tine, sau înveți să lucrezi cu alții.

Educația nonformala este un termen puțin înteles și destul de greu de explicat. Poate fi orice activitate atât timp cât este facută cu scopul învățării unui anumit lucru.

Educatia formala cuprinde doar câteva activități: prelegerile, studiul bibliografiilor etc., pe scurt foarte multe informații pe care de multe ori nu apucăm să le punem în practică, și nici măcar nu știm le ce ne folosesc (cu excepția notei de trecere la examene).

Cu toate acestea și educația formala are câteva elemente de educație nonformală, însă prea puține din punctul meu de vedere.

Diferența esențială între formal și nonformal este faptul că cea din urma te învață practic, iar prima îți da informațiile necesare pentru practică. 

Tu ce parere ai despre Educatia Nonformala? Vrei sa vezi pe pielea ta cu ce se mananca?

Studenti anti Universitate??

Eu sunt optimista de obicei... dar am citit o poveste interesanta despre prezentarea dizertatiei la una din universitatile mari din capitala. 
Povestea face nota discordanta cu un alt post al meu: Practica...


Dat fiind faptul ca nu am acordul persoanelor in cauza voi da cateva extracte din ceea ce au scris fara a mentiona nume... 

Poza este de aici

" Am tot asteptat sa vad si eu ce aveti fiecare de spus despre modul in care s-a desfasurat acest examen si cum ati fost tratati.

    Eu una, recunosc cinstit ca sunt extrem de dezamagita de tot. Nu-mi pot scoate din suflet sentimentul de neimplinire si de neputinta. Simt ca nu am dat EU acest examen ci ca mi s-a prezentat MIE PROPRIA MEA LUCRARE. 

    Am fost pusi la zid de o gasca de fosti comunisti care simt odata in an ca detin puterea si atunci actioneaza ca niste vampiri: iti iau tot suflul ca nu cumva sa ai vreo sansa sau sa revii a doua oara in fata lor.

  S-a urlat la noi,  s-aurlat la coordonatorii nostri si s-a incercat intimidarea noastra. Am fost facuti prosti si inculti, intr-un mod academic evident! Ca sa nu mai vorbesc de aspectele legale ale unei examinari : minim 2 studenti in sala, negarea semnaturilor, nerecunoasterea lucrarilor semnate, ETC. 

    Mie mi s-a corectat inclusiv titlul lucrarii. Nu era corect, dom'le!!! Nu se spune 'Lucrare de dizertatie', se spune 'Dizertatie' . Ptiu la dracu! Am mai consumat si tusul degeaba!        Mi s-a spus in fata ca sunt o agramata pentru ca nu stiu a vorbi corect romaneste. Intr-adevar, stimabililor, am scos o chifla de emotie. 

    Mi s-au pus intrebari la care nu mi s-a dat dreptul sa raspund, am fost redusa efectiv la tacere. Am fost apelata cu 'Ia uitati-va si la asta, habar nu are!' "

"De ce mi se pare mizerabil ce mi s-a intamplat: Apropo de bun simt, ar fi trebuit sa fiu lasat sa sustin o prezentare cu adevarat. La un moment dat i-am spus cucoanei ca as putea sa povestesc multe despre ce am scris, dar sa imi spuna ea ce anume din lucrare i-a atras atentia ca sa dezvolt pe acel subiect. atunci a izbucnit ca de ce imi permit eu asa ceva, ca nu se intreaba asa. Mi-a fost puse intrebari total stupide. De ex : 'da...dar mktul direct nu e ceva nou, de ce ai scris depre asta?', la care dupa un moment de blocaj, i-am raspuns: 'dna, ce m-ati intrebat e ca si cum eu v-as povesti ca am mancat doua mere si aveau un gust ff bun, dulce si imi ungeau papilele gustative, iar dvs imi raspundeti ca merele sunt verzi, si verdele nu e o culoare noua'. wtf. Pe romaneste, de cand trebuie sa scriem despre ceva nou in lucrarea de disertatie si mai ales cand e vorba de activitatea firmei mele despre care am scris....deci cum poti sa pui intrebari asa stupide, cand eu scriu despre ceva ce funi ctioneza in prezent? Ma simt jignit si furat pentru ca in toti acesti ani de master, pt k cucoana a mancat paine dimineata din banii mei, prin impozitele pe care le-am platit statului, si din impozitele pe care cei pe care i-am angajat le-au platit la randul lor (de fapt tot din banii mei  pt k la un salariu de 6 mil trebuia sa scot din buzunar 12mil pt k entitati bugetare sa aiba ce manca) In concluzie daca eu scriu o lucrare de disertatie despre cum am lansat o firma pe piata si cum am avut succes pentru ca am construit un brand si nu doar am vandut produse."

In final doresc sa spun ca experienta mea de la facultate pana acum a fost, si inca este, foarte buna (cred ca totul depinde si de punctul de vedere) insa vreau sa las fiecare sa isi formeze propria opinie despre acest caz.


 O poveste 'similara' se gasesta si pe acest blog.


Si va propun sa gandim in pasi de dans:

AXMIX 3

Astazi trec de la

la

si 

pentru a ma calma cu 

Multumesc pentru selectii.

Bucarest au sauvage

De multe ori am auzit "povestiri din copilarie" cu drumuri nebatute, cu aventuri pe sinele de tren: animtiri pe care eu nu le puteam impartasi... nu le-am trait atunci.

poza de aici

Aventurile mele insa au inceput abia acum... si am pornit pe dumuri nebatute (la propriu) printre boscheti si buruieni prin Bucurestiul meu natal... Uneori am pe cineva alaturi, adun turisti in propriul lor oras si ii duc orbeste prin locuri nestiute... si alteori ma plimb eu pe stradute "au sauvage", uitate de lume, in care raman uimita de frumusetea naturii in orice situatie.

Poate ca nu ar trebui sa existe asemena locuri intr-o capitala ce se vrea occidentala, DAR eu nu cred ca as rezista intre cutiile de tinichea fara astfel de iesiri... Un pic de ALTFEL in fiecare zi...

Chiar astazi am infruntat primejdiile unei promenade pe sinele de tren... si m-am distrat! Data viitoare haideti si voi...

poza de aici

Videoclip Altfel

Ceve mi s-a parut ALTFEL la acest videoclip: 

Have fun!

Ascultam muzica in loc sa invat pentru examene... cine mai face asta sa ridice mana:)) 

Caleasca cu... biciclete

Vorbeam de ceva altfel, de pasiunea pentru "biciclit"... Ma rog, nu pasiunea mea, dar este destul de raspandita in Bucurestiul acesta smog-uit in stilul specific civilizatiei spre care tindem :)) 


O pasiune poate deveni altceva doar cu  o idee:

LINK: Ideea originala 

"Avem una din cele mai mari concentratii de snobi si o cultura mai apropiata de est decat de vest. De ce sa nu profitam de asta si sa scremem din pasiunea pentru ciclism un sistem de transport privat asemanator celor asiatice: un ciclist, o cicleta, o caleasca cu loc de un obez sau un cuplu de suferinzi de anorexie? Sunt ferm convins ca romanii s-ar ingramadi sa inchirieze asa ceva pentru 5-15lei/km (a se citi vreo 100lei/ora daca pedaleaza un taximetrist cu experienta).Nu vreau sa aud argumente de genul nu se poate pentru ca:-e greu sa pedalezi pe caldura sau pe frig;-e responsabilitatea prea mare pentru viata pasagerului;-sunt n dificultati tehnice ca de exemplu semnalizarea;-nu avem drumuri care sa permita asta;-nu exista baza de clienti;-fumezi pipa deci n-ai dreptate.Toate cele de mai sus se presupun rezolvate.

Ma intereseaza strict dezbaterea optiunilor lasate de birocratie (a circula pe sosea indiferent de piste, a avea taximetru, a asasina totalitatea administratiei publice ca sa scapam de mormanul de aprobari necesare). " 

Hai la un tur de Bucuresti tras de bicicleta... o idee estica in Micul Paris mancat de molii...

Vreau să mă uit!

Declaraţie de independenţă! 

M-am saturat:

Ce mai poate fi altfel acum? Totul mi se pare un cerc închis din care nu mai ieşim, sau poate numai eu sunt blocată aici... şi vreau să fug!

Şi nu mai vreau:

+ să vorbesc degeaba... 

+ să vă ascult 

+ să fiu pentru voi doar ceea ce vreţi voi să vedeţi

Deaceea VREAU SĂ MĂ UIT!

Dar totuşi ca să dau un raspuns la întreabarea de mai devreme: Ce poate fi altfel?

EU!

How I feel

Azi vreau altceva! Axmix 2

a little bit of voice

a lot of words

Practica obligatorie... un pic altfel

Practică
Un pas fără de care nu termini facultatea, stipulat prin Legea educaţiei:

Art.150 paragraful (4) În cadrul studiilor universitare de licență este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Universitățile au obligația de a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare, dintre care cel puțin 50% în afara universităților.

Şi o solutie ALTFEL pentru această dilemă... Antreprenoriatul!
Syddansk Erhvervsskole din Odense, Danemarca oferă consultanţă antreprenorială pentru cei care vor să îşi facă  internshipul/practica în cadrul propriei afaceri, după cum spunea un amic plecat cu erasmus pe care l-am "tras de limbă" acolo i-au oferit:  

"consultanţă gratuită. Defapt asta e totul: consultanţă la greu, ajutor... chiar şi împrumut de la bancă mă ajută să fac!"

Mai multe informaţii puteţi găsi pe blogul lui Momente inteligente aleatorii.


Oare la noi se acceptă să îţi faci tu firmă în loc să faci practică tradiţională? Şi dacă da.... cât suport ai primi din partea instituţiei?

Pian

Am vazut o animatie draguta pe Youtube... Enjoy 

Uneori...

 

Uneori ne urmăreşte câte o melodie!

...sigur aţi paţit şi voi asta! De câteva zile mă trezesc cu o melodie în cap:

Ascultaţi cu placere:

Picture Form

Copilaria

“a fi copil”

Vreau să ştiu...MULTE, dar în acest context vreau să aflu de ce se zice “fiţi precum copiii!”, de ce bătrânii ne spun “să îţi păstrezi copilăria cât mai mult”, repetăm “nu mai fi copil”, “copilaria trece repede”, “copilăria este perioada cea mai frumoasă”. Dacă trece repede, când se termină? Dacă e atât de frumoasă de ce nu toti o laudă? Şi multe alte întrebări din această serie...

Un mic moment publicitar şi apoi continuăm:

  

Sunt trei perioade în viaţă: copilaria, adolescenta şi maturitatea. Nu vreau să dau definiţii. Dar vreau să fac distincţii, pentru că sunt prea mulţi oameni „maturi” care se poartă ca niste copii...

Un proverb spune:

“Nici un om nu este numit om mare daca şi-a pierdut sufletul de copil!”

Eu nu sunt om mare şi nici om mic, dar după cum spuneam nu sunt încă matură şi sunt foarte legată de copilarie. Mereu mi se spune să nu mă mai port ca un copil, iar eu mă gândesc: ce pot să păstrez din copilarie... o perioadă pe care atunci când trebuia să o trăiesc... am ratat-o.

Deaceea vreau să ştiu: cât este inocenta, cât este infantilitate şi cât ingenuitate în masca noastră de copilarie matură?

Şi ce ar trebui să fie:

Copilaria matură

Oare poate exista aşa ceva deşi termenii sunt consideraţi antonimici?

Un text editat sub deviza: VREAU SA STIU, dar... cand voi afla? 

Ce ascult azi... Axmix

Putin ritm

Putin suflet

Pentru ca vreau? Pentru ca pot? Pentru ca trebuie?

1. TREBUIE!

Toată lumea are Blog, deci trebuie să ai Blog!

Te plimbi pe internet şi vezi "jurnale" online, de la jurnaliştii îndrăgiţi până la fata de la colţ, chiar şi vecina de la doi are un blog! Cum să nu vrei şi tu?

Tocmai de aceea nu vreau să fac un blog. Este o nouă modă... dar de cand sunt eu în pas cu moda? De ce să mă pierd în turma de bloggari, să îmi uit ideile în marea de lucruri neinteresante pe care le vezi online...

Dar poate că vreau să mă exprim...

2. VREAU...

Sunt om, şi se spune că asta ne deosebeşte de animale: Nevoia de a ne exprima! Consider că am ceva de spus, ca am dreptul să fiu auzită!

...dar cel mai important: 

3. EU POT!

Pentru că încă se poate să te exprimi liber, pentru că exista Agora online, unde poţi să înveţi, să asculţi şi să vorbeşti.... Să cunoşti şi să fi cunoscut!

Acest post vroia să elucideze motivul pentru care îmi fac un blog... nici eu nu îl stiu sigur, cel mai probabil curiozitatea. Dar sunt câteva idei care ar trebui explicate mai bine în viitor.