Despre planuri, intalniri si alte prostii - pe scurt

Uneori este atat de frumos sa iti iei o vacanta, o ora pentru tine in care sa nu mai auzi nimic si in care sa nu mai vorbesti cu nimeni.

Poza originala de aici

In acest context le multumesc celor cu care urma sa ma intalnesc azi pentru renuntarea la adunare. Astfel am avut si eu ocazia sa petrec o ora doar cu mine... Putin, zic eu, dar este o ora dupa mult timp.

O seara frumoasa

De la munte la mare - Ghid de supravieturie... urbana

Dupa cum am observat cu totii, avem o iarna intarziata, care nu se grabea sa plece...
In acest context ma gandeam zilele trecute la muntii care au crescut spontan in capitala, odata cu ninsoarea abundenta.
Imi venise o idee de Flashmob: toata lumea cu echipament de alpinism, suindu-ne pe muntii din fata Palatului Poporului/magazinului Unirea din Bucuresti, si in celelalte orase in muntii urbani centrali, sa se faca o simulare de catarare pe munte.... cu hamuri, corzi, cordeline, carabiniere... timp de cateva minute si apoi sa plece toata lumea la casa lui.

Poza de aici

Azi insa am observat ca vine marea peste noi... se pare ca pentru ideea de mai sus este tarziu!

Uitandu-ma insa la baltile care au inceput sa apara in zona urbana, cred ca mai degraba facem un flashmob cu barcile in oras... ar merge bine si asa... colaci de salvare... barci gonflabile... S.O.S. Bucurestiul transpira!

Poza de aici

Stiu ca nu prea are legatura melodia sau versurile cu ce am scris pana acum... dar titlul este sugestiv. Auditie placuta!

Discurs despre mine...

Salut!

Sunt Alexandra, colega voastră. Prezentarea aceasta sună foarte similar cu cele de la Alcolicii Anonimi, știu, dar este adevarat că suntem toți în aceeași situație, așa că înțelegeți de ce mă aflu aici, în fața voastră. Am venit pentru ca trebuie să țin un discurs despre mine, astfel ar trebui să încerc să îmi dezvolt latura narcisită.

M-am gândit că ar fi mai bine să discut despre altceva, ar fi mai ușor, de exemplu, să țin un discurs despre natură. Nu, nu vreau să țin o prelegere despre natura umană, deși ar fi interesant, în schimb aleg un element din natură.

Da! M-am hotarât să fac o scurtă personificare a vântului. Acesta este unul din cele patru elemente primordiale: aer, apa, foc și pământ.

Desigur, acum vă întrebați ce personalitate poate avea vântul. Oare cum este acest element?

Cel mai rapid răspuns ar fi că este foarte schimbător și apare din senin în viață ta, dar în acelaș timp este constant într-un anumit domeniu: te poți baza că va fi acolo mereu.

Are o forță extraordinară, pe care o arată când vine ca o furtună și rupe copaci din rădăcini, însă de cele mai multe ori el este doar acolo, ne înconjoară și ne susține.

Vă puteți imagina o lume fără vânt, o lume în care nu se mai mișcă aerul de loc, puful păpădiilor nu ar mai zbura vara, norii nu s-ar mai plimba pe cer. Nu vreau să imi imaginez o astfel de lume. În schimb cred că ar fi momentul să spun de unde a început fascinația mea pentru acest element.

Este o poveste draguță, deoarece este despre un copilas. Povestea începe când eram foarte mică, înca nu mergeam nici la grădiniță. Vă puteți imagina o așchie de copil: mică, slabă și creață?

Pe atunci mă plimbam prin parc mai des, de multe ori cu bunica și uneori bătea vântul cu putere. În momentele acelea bunica mea îmi spunea să stau lângă ea ca să nu mă ia vântul pe sus. Nu mă speria prea mult ideea, chiar doream să zbor pe aripile vântului, dar nu credeam că va putea să mă ridice și îi sfidam puterea, cumva chiar suparată că nu reușește. Treptat am ajuns să îndrăgesc vântul deoarece eram atenta la el și l-am studiat, atât cât putea un copil să facă asta.

Chiar și acum, de fiecare dată când mă plimb prin parc ascult vocea vântului în frunzele copacilor, iar cand este furtuna îmi place cum se aude vijelia printre blocuri, acompaniată de picăturile de ploaie și de tunete uneori îmi pare că natura ne invită la un concert gratuit de muzică simfonică.

Fiind atentă la vânt, acesta îmi îndreptă privirile mai departe către restul naturii și această analiză a vântului m-a învățat să mă bucur de tot ceea ce este în jurul meu. Dar influiența lui nu se oprește aici: când sunt calmă și atentă mă îmbrățișează cu adierile sale, iar când sunt îngândurată și distrată, adie în forță pentru a mă opri în loc și a mă forța astfel să fiu din nou atentă la tot ce mă înconjoară. Cred că asta face de obicei un prieten bun. Fiind la subiectul prieteniei, vântul întotdeauna este acolo și nici măcar nu se supără că este invizibil și nu îl băgăm în seamă. El trăiește în fiecare clipa exact cum își dorește, nu este îngrădit de nimic și zboara liber pentru a fi alături de toți cei ce au nevoie de el, făcând toate acestea cu o ușurință de invidiat. E drept ca este mereu în mișcare, destul de rar însă mai și oboseste, atunci se oprește puțin din adiat. În aceste momente reușește să ne studieze deoarece îi place foarte mult să fie atent la noi.

Astfel vântul a devenit unul dintre prietenii mei cei mai buni.

De ce?, probabil că vă întrebați. Raspunsul este: pentru ca am învățat foarte multe lucruri de la el.

Am încercat să mă asemăn lui și am ales să fiu surprinzătoare, dar loială celor apropiați. Am învățat să trec de la vijelie, la adiere sau la contemplare atunci când este nevoie. Am fost și invizibilă, iar în ceea ce privește prietenii, am vrut să fiu mereu acolo pentru ei și să le dau sfaturi corecte, fără să mă supar când nu mă ascultă. Am reușit să fiu mereu ca un copil si să imi treacă repede supararea.

Am învățat că sunt singura care mă poate elibera pentru a putea să zbor și fără aripi. Mai am multe de învățat de la vânt, dar sper că într-o zi să pot să fiu cum este el.

Intre liniste si haos

Am hotarat sa nu mai folosesc facebook ul o perioada. Mai bine zis am hotarat sa incerc sa nu mai pierd timpul pe facebook si pe mesenger...

Vreau sa gasesc linistea un pic, DAR cand gasesc liniste nu stiu ce sa fac cu ea. Mi se pare ca am prea mult timp, prea multa energie si nu stiu ce sa fac cu ele.

Am activitate: merg la munca, mai am examene, poate mai fac cate ceva si pentru SPF, dar nu stiu ce sa fac cu timpul meu, in acesta clipa ma simt pierduta.

Mereu am avut impresia ca nu am suficient timp, acum simt ca am timp si nu stiu ce sa fac cu el. Este seara, si maine dimineata ma trezesc devreme, vreau sa fac ceva mai interesant decat sa ma uit la un alt film, altceva decat sa citesc o carte, nu prea vreau sa ma apuc sa imi fac licenta...

Cum a zis o prietena de-a mea... "Ma fac artista!", neinteleasa tot sunt, cel putin pentru mine.

Habar nu am ce o sa fac, dar am prea multa energie pentru a o risipi in continuare! Trebuie sa imi gasesc ceva de facut!

Cam atatea idei azi... Noapte buna.

A trecut si Ianuarie

A trecut prima luna din acest an, a trecut exact ca apa unui izvor, doar ca nu stiu unde a ajuns.
Nu pot sa zic ca am stat degeaba.

Au inceput deja pregatirile pentru primul proiect LEAP din 2012! Student Policy Forum!
Pe langa mail-urile cu care ajut si eu pentru acest proiect, am inceput sa am o viata mai activa...

Imi impart timpul intre un job part time, facultate si LEAP.

Uneori imi pare ca atunci cand am multe de facut imi place mai mult viata, doar uneori.

Ascultare placuta!